texturi virtuale
Da, știu, azi aniversăm 151 de ani de la unirea celor două principate române, unire personală (Alexandra Ioan Cuza) realizată prin specularea prevederilor Convenției de la Paris șamd. Ziua și anul când am ieșit din Evul Mediu, practic data de naștere a ceea ce avea să devină România modernă.
Vor fi discursuri sforăitoare și hore ale unirii. Despre câtă nepăsare importanță acordăm de fapt acestui moment, și trecutului în general, las imaginile de mai jos să vorbească:
(pentru cine e curios, o plimbare pe strada Smârdan ar putea fi instructivă)
PS Cazuri ca cel de mai sus mă determină să am serioase îndoieli cu privire la gradul de modernitate atins de România în cei 151 de ani scurși din 1859.
No related posts.
3 Responses to Unire și indiferență
Leave a Reply
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 3.0 United States License.
CUM SA NU, ATINSESE acel grad de modernitate, numai ca “prea cu elan”, astfel incat “a trecut dincolo” si acum a cazut inapoi, DINCOLO…
Aveam drum zilnic prin zona intr-o vreme. Si mi se parea sinistru halul in care arata multe din cladirile vechi din zona, nu doar asta.
da, cunosc. în afară orice clădire istorică arată de parcă ar fi fost ridicată ieri. noi ne batem joc, că altceva nu știm