a little bit of everything

Acesta, camil, este genul de atitudine cu care sunt total de acord – nu (neaparat) cu fiecare afirmatie (detaliu) in parte, ci ca mod de a judeca lucrurile. SI MIE – TARE incepuse sa-mi faca impresia ca – decalata cu o juma’ de secol – re-traiesc vechea psihoza de “infierare” a “burjuilor” si “chiaburilor” cu toate excesele (deocamdata verbale) generate de aceasta:
- “Atunci” era aplicat principiul ” “EI” au prea mult, sa le luam tot” – si asta fara ca macar sa le fi trecut (celor care enuntau aceasta “initiativa”) prin minte ideea (necum sa o fi si aplicat) de a analiza DE CE si CUM (concret) au “aia” mai mult decat aveau ei (nu cumva gandesc mai mult si au idei mai bune – pe care le si pun in aplicare – deci sunt mai rentabili decat “astialalti”? nu cumva “aia” muncesc mai mult si mai organizat – deci mai cu spor – pe cand “astialalti” stau la carciuma toata ziua? nu cumva “aia” economisesc si investesc ceea ce castiga in timp ce “astialalti” risipesc tot?), si fara ca macar sa fi si aplicat in practica gandirea egalitarista propovaduita teoretic, in sensul “sa aiba si “aia” tot atat cat oricare altul dintre “astialalti” “)
- “Acum” in schimb se considera ca ” “AIA” sunt prea multi si consuma prea mult din resursele tarii, fara sa si contribuie la acumularea acestor resurse, intrucat nu sunt productivi”, fara sa se intrebe cineva CAM CUM si-ar desfasura activitatea productiva “ceilalti” intr-o tara anarhica, dezorganizata si neguvernata in care nu ar exista legi (iar putinele legi existente nu ar fi respectate, si cei care nu le respecta n-ar fi pedepsiti), daca am fi la discretia bunului-plac al initiativelor de orice fel (militare, economice, sociale, etc) ale oricarei alte natiuni (aceasta, chiar daca ar fi – ipotetic – mai mica, putand sa-si impuna aceste initiative asupra noastra, fiind mai puternica prin eficienta organizarii), noi ajungand astfel sa avem in mod direct statutul de colonie (fie ca am fi declarati ca atare sau nu); si-apoi, CUM si-ar desfasura “privatii” in cauza activitatea lor cea lucrativa, productiva si profitabila, daca drept potentiali angajati aborigeni nu ar putea alege decat dintre indivizi lipsiti de cunostinte generale (incepand cu alfabetizarea), de cunostinte de specialitate si de cultura, si posesori ai unei sanatati precare, si carora nici macar spiritualitatea nu le-ar controla si stavili pornirile primare?
Cam acesta cred ca ar fi tabloul care ar aparea dupa o vreme daca si-ar inceta functionarea, nemaiexistand (in aceeasi ordine in care am enumerat efectele) institutiile bugetare reprezentand: administratia (la toate nivelele – atat cea centrala cat si cea locala); parlamentul; politia si organismele publice asimilabile; justitia institutionalizata (inclusiv sistemul penitenciar); armata si sistemul vamal (ca institutie structurata); invatamatul (de toate tipurile, gradele si nivelele) si institutiile de cultura; sistemul sanitar; si respectiv biserica.
Eu afirmasem in repetate randuri si in diverse locuri ca mie nu-mi place FELUL CUM si MASURA IN CARE societatea noastra moderna e structurata, organizata, condusa si administrata, si ca AS si MI-AS dori ca aceste aspecte sa fie ALTFEL indeplinite, la nivel superior, dar tot eu mai precizasem si ca prefer o organizare si o conducere oricat de “proaste” (calitativ) – ABSENTEI organizarii si conducerii.

Acestea fiind zise:
@ camil: “Orice țară civilizată și dezvoltată economic posedă în sector privat consistent și divers.” Presupun ca e vorba de o greseala de exprimare “din cauza vitezei”, si ca intentionasesi de fapt sa te referi la “un sector public”. In caz contrar, in contextul dat eu nu iti inteleg ideea, am nevoie de explicitarea ei.
@ vala: 1. Atitudinea ta este totusi ceva mai ponderata decat a altor detractori ai sistemului bugetar.
2. Presupun ca dpdv macroeconomic, la nivelul economiei nationale per global, ar fi justificata atitudinea ta referitoare la concedierea unei asemenea mase de oameni, dar eu personal nu pot sa nu ma gandesc la multitudinea de drame individuale cauzate de pierderea locului de munca in situatia in care este atat de dificila gasirea unui alt loc de munca si in care – in urma evolutiei economiei noastre si a lipsei evolutiei mentalitatilor – rezervele financiare individuale sunt in cel mai bun caz nesemnificative, daca nu chiar inexistente (ca sa nu mai mentionez ca in general in loc de economii au rate…)
3. Ca principiu, mi se pare corecta ideea ca MEDIA salariilor platite la stat sa fie mai mica decat cea la privat, dar consider ca in primul rand ar trebui taiate sever veniturile nesimtit de mari relativ la cantitatea, calitatea si importanta sociala a activitatii prestate (in primul rand “sinecurile”), si abia apoi sa fie afectate veniturile “palmasilor”, carora abia le ajunge salariul pt traiul zilnic.
Pe de alta parte, poate ca n-ar fi incorecta salarizarea “la stat” cu o catime mai mica decat cea “la privat”, dar – in cazul unui post care presupune calificare, educatie si pregatire similara, si cu “incarcare” similara ca si cantitate de munca prestata – diminuarea sa fie intre limite “decente” (sa zicem intre 5% si 10%), acceptabila fiind caci este compensata de relativa certitudine a postului, comparativ cu posturile de la privat, acestea din urma fiind mult mai susceptibile de a fi desfiintate).
4. Toate aceste consideratii ale mele NU se refera la categoria mentionata de dumneata, a celor care sunt salarizati fie pe nemerit, (intrucat nu-si indeplinesc bine – sau nu-si indeplinesc deloc – indatoririle profesionale), fie la un nivel exagerat (raportand plata la cantitatea, calitatea si importanta muncii prestate).
Si sunt de acord SI cu ideea de a fi penalizati la leafa (si apoi eventual – in cel mai grav caz – si de a fi dati afara) cei care sunt “…indolenti nesimtiti incompetenti si puturosi care i-au peste 2000 de lei pe luna net de la stat …” (chiar daca acestia IAU de la stat, nu I-AU de la stat, ca doar i-au educat corect )!