bin Laden și viitorul presei

Am aflat de uciderea lui Osama bin Laden de pe twitter, la prima oră ieri dimineață. Un pakistanez a tweetuit, fără să-și dea seama de implicații, operațiunea militară americană în care bin Laden a fost ucis. La rândul lui, Keith Urbahn, șeful de cabinet al fostului secretar american al apărării (Donald Rumsfeld) a anticipat – tot pe twitter – anunțul morții lui Osama, așa cum va fi prezentat de către președintele Obama după o oră de la difuzia zvonului în mass-media americană. Dacă nu mă înșel este prima dată când o știre de maximă importanță a „transpirat” pe twitter, înainte de a fi preluată de canalele media consacrate.

Faptele de mai sus constituie borne importante în ceea ce privește modul cum se va transforma și va evolua presa viitorului. Știrile nu se mai „fac” în redacțiile agitate și aglomerate, ci chiar la fața locului, pe telefonul mobil al reporterului de circumstanță. A fi reporter/jurnalist devine într-o măsură tot mai mică o profesie, cât o ocupație-ipostază în care se poate găsi aproape fiecare individ curios și cu acces la mijloacele moderne de comunicare în masă. Niciodată, în toată istoria omenirii, nu a fost mai ușor pentru o persoană să comunice, să transmită informații – și să influențeze în consecință – unui număr atât de mare de oameni, într-un timp atât de scurt (practic instantaneu). Totul se întâmplă în timp real și pe scară largă. Nu mai există timpi morți sau intermediari, întârzieri din motive tehnice și redactori-șefi care să „filtreze” informațiile după cum cred de cuviință. Orice transmite pe twitter un anonim ajunge să fie cunoscut instantaneu de mii, zeci de mii, apoi chiar milioane de oameni, aflați oriunde în lume. Ca cercurile concentrice provocate de o piatră aruncată într-un lac, informația-undă se propagă într-un spațiu tot mai mare, eterogen și  greu de controlat/reglementat din perspectivă politică.

Nu putem privi tot timpul la televizor, nu putem ascultat radio non-stop, în schimb există un obiect care ne însoțește permanent și care întruchipează, mai bine decât orice altceva, lumea modernă, interconectată și avidă de informație – banalul telefon mobil. El ne ajută să fim informați, el ne ajută să surprindem și să transmitem mai departe ceea ce observăm și trăim, el mijlocește ștergerea liniilor de separație dintre știri ca profesie și știri ca hobby/bun de consum. Diferența este dată de deontologia profesională și spiritul critic, atât cât mai există ele întrupate în persoana jurnalistului modern…

Marshall McLuhan avea dreptate prea devreme, abia acum „satul global” este o realitate.

S-ar putea să-ți placă și: